Ma “amuza” cand ingeri iti vorbesc asa: ascultand un radio si vrand sa dai pe un alt post de radio nimeresti “intamplator” pe un post unde, surprinzator, auzi de la un “nene” niste lucruri care iti raspund la unele intrebari la care tu te-ai gandit cu ceva timp in urma. Pot sa va spun cu toata “seriozitatea” unui “OM” la 40 de ani ca da, eu sunt “fan” ingeri, arhangheli, sfinti, elfi, craiese, crai, si tot ce mai gasiti in “basmele” spuse de bunici. Da! Este interesant subiectul extraterestrii, acei extraterestrii pe care ii gasim acum in filmele de pe net. Din punctul meu de vedere nu sunt din filmul meu, cred ca sunt prea hi tech pentru gusturile mele (inca!).
Deci, cum va spuneam, intr-una din zile, plictisit in trafic si cu gandurile pe “norul 13”, ma apuc sa schimb postul de radio…surprinzator ajung la “Vocea Sperantei!” (uauuu cum suna!) unde bineinteles era o predica. Initial am vrut sa mut dar ceva m-a oprit. Predica era pe sfarsite (mie imi place intotdeauna sfarsitul pentru ca urmeaza un nou inceput) si “am fost intrebat” si intreb si eu mai departe la randul meu, modeland un pic intrebarile:
Care sunt valorile mele? Care sunt valorile mele morale, nu cele impuse de parinti, biserica in general, societate, ci valorile mele din suflet? Sunt in stare sa le scriu pe o hartie?
DUMNEZEU e o valoare pentru mine??? Si daca da, ce fac EU pentru aceasta valoare? Familia este o valoare? Si daca da, ce fac EU pentru aceasta valoare????
Cred si sustin ideea lui Eliade de a ne intoarce la lucrurile de baza. Sunt relativ banale pentru noi dar in acelasi timp de o incarcatura spirituala foarte mare. Din punctul meu de vedere cred ca aceasta “evolutie spirituala” despre care tot vorbim in cafenele ne rupe in o mai mare sau mai mica masura de esential. E ca si cum dimineata te apuci sa faci exercitii de aspirare a energiei si uiti sa spui inainte un simplu BUNA DIMINEATA! Chiar daca langa tine nu e “nimeni”. Cred ca ne indepartam de la esential si ne pierdem aiurea prin univers fara sa ne mai dam seama de ce am venit aici. Cred ca uitam sa ne bucuram de esential! Cred ca uitam sa ne bucuram de exemplu, de momentul in care o casierita de la un magazin, care iti face o proba la un produs incepe sa se alinte incepand sa vorbeasca in diminutive, pentru ca in tine a vazut poate o persoana careia sa ii spuna doua trei lucruri banale si enervante pentru tine… dar pentru ea este o placere, a descoperit o mica particica din tine careia poate sa i se adreseze. Si atunci, vin din nou cu constientul peste voi si va intreb: ce fac EU pentru DUMNEZEU ????? Pentru ca EU am pretentii mari de la Dumnezeu, sa faca multe pentru mine, dar… EU ce fac??????????
“Dragostea inseamna sa zambesti in toate lucrurile!”
Nota: credit foto www.phototour.ro
