Recunosc ca in ultimul timp am avut mai multe intentii de a scrie, dar ceva din mine se oprea. Sa fie oare frica de mediocritate prin care trecem de multe ori cu totii sau, ca sa fiu mai optimist, asa cum imi place sa cred ca sunt, e lucrul cu mine insumi o “reconstructie a interiorului si exteriorului”? De ce spun asta, pentru ca majoritatea din noi suferim de mediocritate, majoritatea din noi vrem sa fim “cineva” in orice domeniu, un directoras care sa poata macar sa i se aduca cafeaua la birou sau sa aibe sedinte importante, un guru spiritual care sa roteasca ochii si sa prezica niste lucruri, o mica vedetuta care sa apara in revistele de scandal.
Nu ne prea place sa fim mediocri; ascundem acest caracter sub presul de la usa sa nu vina cineva sa vada ce suntem. Mediocritatea vine din noi sau asa este construita matricea in care suntem? Suntem in permanenta in fiecare secunda in lupta cu mediocritatea incepand din planul material si ajungand in planul spirtual. Suntem ca niste sportivi care in fiecare dimineata incepem competitia cu mediocritatea.V-ati pus vreodata intrebarea ca Mefisto sau Dracul sau Lucifer de fapt nu fac decat sa administreze mediocritatea pe care o transmitem noi?? Ca in fabula cu Toma Caragiu unde juca rolul lui Mefisto si in care spunea cam asa: “V-o jur, eu nu stiu nimic!”. Stati si va ganditi realist cu voi si vedeti intr-o zi cat manifestati din mediocritate, cat stati intr-o lume mediocra…. dar analizati-va sincer cat manifestati acest lucru! Nu ma refer la chestii de genul “stau intr-o lume mediocra dar eu saracu’ sunt atat de pur”…. Ganditi-va cat la suta din idealurile voastre reprezinta manifestarea mediocritatii. Cat din ce vreti voi sa faceti in orice domeniu e pentru voi si doar pentru voi si cat la suta e pentru umanitate, pentru Pamant, pentru… Dumnezeu??
Hai sa o luam altfel, daca intrebi pe cineva de ce vrea de exemplu sa fie vedeta: raspunsul cel mai simplu ar fi pentru ca vrea sa fie respectata de lume. Dar intrebarea mea e altfel noi cum ii respectam pe altii??? Vrem sa fim auziti si tinem la parerile si opiniile noastre uneori fara sa facem nici cel mai mic efort de a intelege sau macar de a accepta opinia celuilalt, iar in discutia intre doi oameni mediocritatea pluteste si e stransa de ei. Biserica vine si spune ca Dumnezeu, daca nu “esti cuminte”, te pedeseste si atunci mediocritatea din tine vine si spune “fac ceva pe ea de Biblie, ca nu inteleg nimic din ea”. Vin cei din noua generatie si spun: stai, Dumnezeu e bun, nu exista bine si rau, sus acolo sau in planurile creatoare si atunci mediocritatea ta vine si zice “Vezi ce bun esti!” hai sa mergem deseara sa bem o bere cu Dumnezeu ca vorba aia, se poate… si te duci sa bei o bere cu Dumnezeu si a doua zi apari la terasa cu alti amici si zici in medicritatea ta cat de bun esti ca ai baut o bere cu Dumnezeu!! ce stiti voi, mai mediocrilor, cum e sa bei o bere cu Dumnezeu! Mediocritatea este manifestarea suprema a noastra, e ce ne place sa facem noi cel mai bine. Chiar daca facem acte de caritate, in interiorul nostru zace macar un pic de mediocritate care ne spune ca daca faci acel lucru de caritate, sigur Dumnezeu are grija de tine: si stii masina aia pe care tot ti-o doresti ? Ei bine, facand acet lucru se mai adauga ceva la bilele tale albe pentru a castiga acea masina si sigur daca maine mai gandesti si un pic pozitiv si te mai uiti la oameni zambindu-le, sigur jumatate din masina e cam rezolvata. Si atunci intrebarea vine: cum reusim sa scapam de aceasta mediocritate? Nu stiu sa va dau o solutie, pentru ca daca as da solutii as fi un “guru” care isi da ochii peste cap si va spune el care e “ calea”. Am scris acest acest articol pentru ca eu unul ma regasesc in tot ce am scris. Sunt un mediocru! Acum facand primul pas si recunoscand acest lucru, trec la pasul urmator: acceptarea fiecarui om ca fiind creatia lui Dumnezeu, asa cum e el….deocamdata eu nu am inceput sa creez oameni, asa ca ei fac parte din Creatie asa cum fac si eu parte din creatie, asa cum sunt si eu asa sunt si ei cu bune si rele! Un alt pas pe care as vrea sa il fac e sa nu mai judec oamenii dupa aparente, dupa felul cum arata sau cum se imbraca . Un alt pas este sa inteleg iubirea… e foarte important. De multe ori vorbim de iubire dar in primul rand: o intelegem??? Vrem sa ajungem sa vorbim cu Dumnezeu ca, vorba aia, nu e parintele nostru? nu noi purtam in noi o parte din EL ? dar am ajuns macar sa intelegem ce insemna iubirea? iubirea aceea, pe care Iisus a incercat sa ne-o arate, Iubirea aceea neconditionata, nu cea “te iubesc daca ma iubesti”. Eu unul personal sunt in cautarea si intelegerea acelei iubiri. Nu stiu daca e un drum bun sau un drum rau, e un drum pe care mi l-am ales. Si daca un alt pas ar fi sa inteleg rolul meu aici asa cum este el mai bun sau mai rau, sa inteleg ca sunt la fel de important pentru Dumnezeu cum e la fel de important si cel care cotrobaie prin gunoie sau cel care are nu stiu cati bani in cont, atunci poate as face curatenie si as da mediocritatea afara. In toata viata asta ducem o lupta, o lupta cu noi, o batalie mai mare sau mai mica….Dar daca nu am mai duce o lupta cu noi atunci unde ar mai fi frumusetea vietii??
