Criza interioara

Dupa mult timp, in care am stat sa ma gandesc daca sa mai scriu sau nu, iata ca am reusit sa trec peste o etapa in care “criza” si orgoliu meu cu privire la scris au trecut. Dupa cum stim, dar mai ales simtim, am inceput anul cu un elan desavarsit … cu o criza! Dar nu o criza economica, ca asta exista si deja am inceput sa o cunoastem, ci o criza interioara. Aici apar probleme, chiar daca e o criza personala, nu prea o cunoastem. Suntem speriati sau bulversati de ce ni se intampla si incepem sa cautam dar, din pacate, incepem in general sa cautam in exterior, fara sa ne intrebam: cu ce sa incepem cu exteriorul sau cu interiorul? Incepem sa nu ne mai regasim sa nu ne mai gasim rostul in viata si societate si iata cum, deoadata, panica ne invaluie. Si cum ai intrat in panica ipohondria e gata … e gata instalata, bine mersi, jucandu-ti tot felul de mici “suse” din care tu nu mai intelegi nimic esti ca si cum ai iesi de la un film clasic romanesc in care nu ai inteles de fapt nimic pana la sfarsit. Clasic, intri intr-o si mai mare panica! E ca si cum ai fi intr-un labirint …si asta te omoara. Incepi si te apuci sa citesti 10 carti de o data. Dar, surpriza! Nici cartile nu te lamuresc ele foarte bine ce si cum, mai ales ca cele zece carti sunt zece carti care fiecare are o alta teorie de viata si care dupa opinia autorilor reprezinta o teorie foarte buna care sigur te salveaza. Uni iti recomanda sa fii pozitiv, alti sa vorbesti cu Dumnezeu si asa mai departe.

Euforia te cuprinde …si zici ca gata! ai rezolvat problema. Dar surpriza (din nou!) dupa un timp observi ca de fapt tu doar ai ascuns gunoiul sub pres si nu ai reusit sa il arunci. Disperat, intri din nou intr-o stare de criza in care nu stii ce se intampla cu tine si atunci hop ca apare solutia… un preot sau maestru salvator, un om care face minuni si mai ales ca unii vin si din afara unde, vorba aia, “experienta frate”. De aici pentru unii lucrurile devin mai clare raman priponiti intr-un ritual “salvator” abandonandu-se si deservind “familiei” acelui cult sau ritual si felicitandu-se ca Dumnezeu le-a deschis calea si pot fi si ei niste oite sau capre sau un alt animal la care va ganditi voi acum, ai Domnului.

Pentru multi, in schimb, dupa ce s-au perindat la zeci de practici spirituale, observa ca nici acum nu au rezolvat criza care ii macina si ca gunoiul de sub pres e si mai mare si mai putitor. Ce facem in aceste situatii ? Cum rezolvam problema??

Poate (zic io acum ) ar trebui sa ne schimbam unghiul si optica de a privi lucrurile. Poate ar trebui sa nu mai privim din exterior spre interior, ci invers: din interior spre exterior. Poate ar trebui sa ne trezim intr-o dimineata si sa incepem asa:

• Buna dimineata “M”
  • Buna dimineata “M”
  • Ce mai faci “M”
  • Bine ! Dar tu ce mai faci”M”
  • Multumesc asemenea!
  • Ce ai vrea sa faci in dimieata asta “M”?
  • Eu as vrea sa fac o Meditatie de Incarcare energetica dar tu M?
  • Eu as vrea sa gust ceva bunnnn si caldddd cine incepe?
  • Pai azi incep eu cu meditatie, dar maine facem schim Ok?
  • Ok!!
  • Draga M (cel unificat) eu sunt constientul si va transmit de la constientul colectiv ca trebuie sa va grabiti sa faceti bani sa dati lumii ce e mai bun din voi, lasati prostiile ca nu aveti timp, va asteapta atatea indatoriri, uitati ca trebuie sa platiti facturile si trebuie sa va luati mancare etc etc etc etc. 
• Na: aici depinde de voi cum raspundeti dar se poate si asa:

- Draga constient, te rog sa ii transmiti constientului colectiv ca ma dedic lui mai mult decat trebuie acum “M” fizic cu “M” suflet adica EU “M” imi acord 40 de minute pentru mine …ne auzim dupa….La revedere!

Poate pentru unii poate parea o naivitate …La cate probleme sunt acum in lume si la cate avem de facut. Posibil, dar in lume au fost si vor fi probleme, lucruri au fost si vor mai fi de facut, dar cu noi cum ramane ??? Sau suntem gastele Domnului si trecem asa prin viata fara sa ne udam?