Ingerii pe care nu vrem sa-i vedem

Intr-o noapte de toamna tarzie m-am trezit brusc la ora 3.33 am. Dupa ce mi-am trecut in revista toata gandurile posibile si imposibile, mintea a inceput sa oboseasca si sa nu mai imi zica nimic. Atunci am zis ca e un moment prielnic de a sta “la taina”, asa cum ziceau bunicii mei, cu ingerul meu pazitor.Dupa discutii interesante pe care le-am avut pe diverse teme,  l-am intrebat, intr-o doara, de ce nu pot sa il vad. I-am zis ca cei mici vorbesc foarte mult cu ingerii lor si chiar ii si vad, dar, din pacate, eu am incercat sa fac incursiuni in memorie pentru a-mi aduce aminte din copilarie cum arata, dar nu am reusit sa imi amintesc nimic. “Oare nu te-am vazut nici o data? “ 

Am simtit o furnicatura pe obraz, ca o mangaiere lina, si am auzit: “Ba da am fost mereu langa tine si chiar cand ai crescut mai mare, dar nu ai vrut sa ma vezi”.  Am fost un pic mirat si nu intelegeam nimic…. Era un mare blank in capul meu. Vocea a continuat sa vorbeasca: “Tii minte cand ai intrat in “nava ta stelara” in frigiderul “Fram” ca sa pleci in noi dimensiuni?” Brusc mi-am adus aminte, aveam 5 sau 6 ani, am intrat in frigider care, in imaginatia mea, era o nava spatiala…. Dupa o ora nu mai aveam aer, pentru ca era un frigider vechi cu incuietoare, nu cum sunt frigiderele moderne. Nu mai aveam putere nici sa strig, nici sa bat cu pumnii. Eram prins in capsula mea stelara pregatindu-ma sa “plec”. La un moment dat am auzit ca intr-un vis vocea bunicului meu (Mihail il chema) Cu o ultima suflare l-am strigat… A deschis usa si m-a luat in brate. Tremuram tot, M-a strans in brate si mi-a zis “Gata, totul a trecut”. Impresionant este ca in aceasta imagine din trecut mi-am adus aminte tonul vocii si ochii… Acum mi-am dat seama ca nu era bunicul meu, ca, atunci, ingerul meu a vorbit prin bunicul meu.

Vocea a continuat sa imi mai spuna” “Cand bunica ta (Elena) iti citea povesti”…. Imediat memoria m-a trimis in acel timp in care am auzit si vazut vocea si privirea buniici mele. Am realizat din nou ca si atunci imi vazusem ingerul, care prin bunica mea ma transportat intr-o alta dimensiune, o dimensiune reala pentru mine atunci, cea cu Zane si Feti Frumosi …..Am mers un pic mai departe, atunci cand eram prin generala, si, pe la sfarsitul vacantei, am intrat in curte la bunicul meu care m-a invitat sa stam pe o banca …. Am stat cam o ora – o ora jumatate, fara sa zicem nimic, doar contemplam soarele. Doar atat (acum imi trebuie carti de spiritualitate, sa invat cum se contempla soarele). Tin mine ca mi-a spus: “Mihaita ai rabdare cu viata”. Nu am inteles ce a vrut sa spuna atunci, nici mai tarziu, am inteles abia acum.

Imaginile au mai curs …. La 6.33 am adormit cu perna plina de lacrimi. Unora poate li se pare o telenovela sau un episod din emisiunea “Surprize-surprize”, insa faceti intr-o noapte acest experiment, si aduceti-va aminte de cate ori nu ati vrut sa va vedeti ingerii. Traiti la maxim acele memorii, pentru ca ei, ingerii, se vor bucura. Nu mai spuneti ca nu comunicati cu ingerii vostri, pentru ca ei sunt intotdeauna alaturi de noi si se manifesta cate o data prin cei dragi noua bunici, parinti, soti ,sotii, doar ca noi nu vrem sa ii vedem.

Iar daca sunteti de acord cu ce am scris, duceti-va la bunici , parinti, soti, sotii luati-i in brate si multumiti-le. Iar pentru cei care nu mai sunt printre noi, dar v-ati adus aminte de ei, puteti sa le aprindeti o lumanare si sa le multumiti ca au vrut sa ne lase ingerii sa vorbeasca prin ei!